Vladimir Draghia

Vladimir Draghia

Cunoscut ca actor, producator si sportiv de performanta, Vladimir Draghia este in centrul atentiei presei TV, print si online prin proiectele in care s-a implicat (emisiuni si seriale TV, campanii de responsabilitate sociala, reclame TV, imagine branduri).

Website URL: http://www.vladimirdraghia.ro/vladimir

Cum nu se poate mai frumos

Publicat în Blog

 

Cu timpul, am invatat sa-mi exprim parerea doar daca mi se cere si daca am una formata. Am invatat ca nu e un capat de tara sa nu ai pareri despre anumite subiecte.
"-Ce crezi despre?"
-Pur si simplu nimic!
Nu-mi pasa, nu ma intereseaza, nu ma priveste.
Si nu cred ca este ignoranta, mai ales daca subiectele trateaza ordinarul, banalul. Din contra; cred ca a mentine o distanta considerabila fata de lucrurile care nu ma privesc, e un obicei curativ, chiar de bun simt.
Inchei si explic preambului asta spunandu-ti ca nu-mi voi povesti viata aici. Nu as putea si te-as plictisi. N-o sa-ncerc sa formez opinii, incercand, pe cat posibil, sa nu mi le exprim nici pe ale mele.
N-o sa fac multe, dar mai bine sa-ti spun ce o sa fac -desi am invatat, (astazi este despre invataturi) :-) , ca poti descrie un lucru, o persoana, spunand, in primul rand, ce si cum nu este.
O sa promovez valorile in care cred. O sa incerc sa fac bine, chiar daca putin. Mai bine deloc, decat rau. Nu?!
O sa-ti spun despre mine, dar nu povestindu-ti ce am mancat la pranz, ci aratandu-ti, din cand in cand, cateva versuri. Si daca tot promit, sa si fac;
Despre casta indragostitilor, despre binele dintre brate, despre iubirea care indoaie timpul. In ordine.
Sper sa va fie pe plac.

Dacă te-ntrebi de ce intru si ies, des, în şi din camera ta
să ştii c-o fac pentru bucuria repetată,
imediată, repetată,
de a te revedea.
Jale! Tristeţe mare! Dezolare dez-nă-dăj-du-i-toa-re
la fiecare avântare în afara apelor clare, limpezi, teritoriale,
amniotice, calde si liniştitoare,
aflate la hotarele celor două braţe ale tale.

Oare câti ani încap în cele cinci minute de când nu ne-am mai vazut?
Iubirea noastră suferă, cum nu se poate mai frumos, de suprarealism acut.

Citeşte mai departe ...

Povestiri sub un cer albastru / Tales under a blue sky

Publicat în Blog

"Povestiri sub un cer albastru / Tales under a blue sky" este proiectul prin care Constantin M. Stefanescu incearca ca contureze un altfel de portret al Romaniei, prezentand tara prin oamenii acesteia, intr-o maniera cat mai intima. "Astfel, portretele sunt realizate cu scopul de a surprinde starea de moment a fiecarui personaj, cat mai aproape de ochi, pentru ca privitorul sa poata interactiona direct cu el. Fundalul neutru este folosit pentru a elimina orice distragere a atentiei de la privirea personajului. Mainile, un alt element psihologic de interactiune sociala, sunt prezentate in cea de a doua imagine. Pentru a intregi personalitatea omului, o scurta povestioara este adaugata. Povestea ajuta privitorul sa-si faca o parere cat mai obiectiva, cat mai reala, despre participant, ajutand, in acelasi timp, la consolidarea mesajului transmis, inducand o stare precisa si nu o interpretare a acestuia. Scopul initial al proiectului era de a prezenta romanii intr-o lumina favorabila, dincolo de mizeria sociala in care traim; in prezent, acest proiect se desfasoara nu doar in Romania. Il voi dezvolta pentru a aduce impreuna oameni din diverse medii, de diferite varste, fara bariere etnice sau geografice. Imi place sa cred ca este vorba despre oameni, nu despre romani. Ca un gand personal, imi place sa cred ca suntem oameni si, intr-o realitate utopica, ne putem defini astfel... Numindu-ne romani (sau orice alta natie) nu facem decat sa impunem voit anumite limitari interactiunii dintre noi." Mai multe despre proiect, aici: https://m.facebook.com/pages/constantinstudiocom/264914707045367 Găsiți ochii si mainile, in tonuri de gri, in fotografie. Culoarea, imi place sa cred, vine din povestea mea: Frumusețea vieții constă în găsirea motivelor pentru care merită să mori.
Citeşte mai departe ...

Astăzi, cimitirul relației noastre şi-a adjudecat o parte din mine.

Publicat în Blog

Astăzi, cimitirul relației noastre şi-a adjudecat o parte din mine. O parte din mine, de acum, doar va fi. Tot acolo, zace părăsită, într-un maldăr de amintiri, una dintre cele mai frumoase invenții patentate de noi; maşinăria de identificat forme in nori. Adânc, în pământ, îmi sunt îngropate nevoia de a-ți oferi flori şi puterea de a-ți da fiori. Toate astea au murit odată cu voia noastră de a ne lupta cu morile de vânt. Au năpădit buruienile peste casa noastră din copac. S-a stins soarele nostru. Prefer să-mi amintesc cu drag un cimitir atât de pitoresc ca cel al relației noastre, decât să trăiesc zilnic cu cadavre îngropate într-o curte împrejmuită cu gard alb imaculat. Amin!
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS