Dragoste n-are plural - carte poezie

dragoste carte2Dragoste n-are plural este rezultatul sentimentelor prea puternice, ielelor prea frumoase, vinului prea rosu, orelor prea tarzii si inimii prea tinere.

Daca apreciati lipsa de surplus si sinceritatea naiva cu care sunt traite sentimentele de oameni mari, va place si Dragoste n-are plural!

"Tipul asta cu patratele pe burtica are inca forta unui copil neslefuit. Aia pe care noi toti am pierdut-o acum multa vreme. Sper ca placheta asta de versuri sa incapa pe mainile unui editor de treaba. S-o faca mica mica, sa-ncapa in buzunarul de la piept. Acolo, in dreptul inimii. Whatever. Poti s-o bagi si-n buzunarul de la blugi. Pe buca stanga. S-o mai scoti din cand in cand si sa-ti speli ochii de praf cu o lacrima stupida." Florin Piersic jr.

Oamenii sunt facuti sa doarma cate doi.
Pe masura ce mi se adancesc cearcanele, imi este din ce in ce mai clar.
Nevoia asta de a dormi impreuna ne este scrisa, cu majuscule, in ADN.
Ni se transmite ereditar!
Suntem proiectati astfel incat sa ne imbinam perfect pentru a dormi impreuna.
Doar in doi exista adevaratul „somn usor“, adevarata „noapte buna“.
Nu sexul, dormitul impreuna mi se pare cel mai intim dintre acte!
inca de cand ne nastem, prin somn, prin asternuturi, prin bajbaieli, ne cautam prin noapte.
Cautam sa ne atingem macar varfurile degetelor de la picioare,
daca suntem prea certati sa ne completam printr-o imbratisare.
Daca ma intrebi pe mine, ei bine, dragostea incepe atunci cand se infaptuieste lingureala.
Lingureala vine de la lingurite si este un fel de „te iubesc“, dar mai profund.
Este imbratisarea aia perfecta in care stii ca ai ajuns abia dupa doua-mini-potriveli-din-fund.
Cand suntem somnorosi si ne intindem,
de fapt ne cautam...

Noi doi suntem singurii vorbitori de limba noastra, stiai?

Uite, iti voi face o demonstratie;
daca vei inchide ochii usor, vei observa ca fara sa vrei, voi aparea proiectat pe ecranul pleoapelor tale. Sunt sigur de acest lucru pentru ca tu, mie, negresit, asa imi apari; si doar nu sunt nebun sa vorbesc limba noastra de unul singur, nu?!

Iar daca mai si zambesti, asa, cu ochii inchisi si cu mine cocotat acolo, in mintea ta, atunci este clar! Inseamna ca vorbesti limba noastra fluent, "la perfectie" chiar!

Mie mi se intampla sa ma trezesc cu tine vorbindu-mi pe limba noastra mai mereu, drept sa-ti spun.

Si tie, sunt absolut sigur! Bine, recunosc, doar presupun...

Ideea este ca noi doi avem ceva mai mult decat acel "ceva" pe care-l are, mai nou, mai toata lumea.

"Cevaul" nostru este policromie sufleteasca in nuante nemaiintalnite

"Cevaul" nostru este limba noastra, doar a noastra, vorbita cu ochii inchisi, fara semne sau cuvinte.

In limba noastra, cand ma uit la tine, nu te vad, te simt!

Tu ai o lume doar a ta


cu anotimpuri personalizate dupa bunul plac in ea.

Douazeci si ceva de feluri de primaveri si cam tot atatea veri...

Ai si o toamna; si ea, la fel ca lumea si ca orice altceva, surpriza!
Da, in felul ei, tot doar a ta...

Acolo, printre frunze sub picioare, acorduri de vioare, ceai de lacramioare si cam tot ce simti ca doare, inspiri vid, expiri splendoare.

Ai chiar si iarna, dar e scurta tare;
o tii mai mult pentru Craciun si pentru sentimentul pe care ti-l da mereu prima ninsoare.

Cai cu cornete de inghetata infipte-n frunte alearga hotarati, spre nicaieri, realul sa-l infrunte.

In lumea ta, hingherii, huliganii si manelistii nici nu s-au inventat.
In lumea ta, minciuna, din pacate... este de neiertat.

Cu nuante inca nedescoperite si colturi perfect drepte, rotunjite,
lumea ta, redusa matematic, simplificata, in ochii mei arata cam asa:

Utopia + Narnia + realul fabulos + de n ori aleluia!


Conspiratie murdara si minciuna

Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!

Magie este cand te indragostesti! Cand fara franghii, parghii sau alte hardughii, pur si simplu levitezi!

Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie!
Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz, sau, dupa caz, spre agonie.

Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc ascuns de ochii celorlalti, ai tuturor.

Cand transforma lipsa-n dor.

Cand se face mica, mica, suparata, ghemuta,

cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina si pleaca singura la mare.

Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til, se ascunde toata in spatele palmelor ei de copil; enervant de adorabil!

Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel,
cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin el
cand ma face sa asist neputincios, inert, la dulcele macel.

Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop!
Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...

Magie e atunci cand abia astept sa adoarma, sa ma uit la ea cum tresare-n somn, parca gadilata de o zana buna,
Sa ii povestesc cand se trezeste, a doua zi, sa nu ma creada, sa ma acuze pe nedrept de conspiratie murdara si minciuna!

Mai stii cand te-am indragostit de mine?

Cand imi hraneam sufletul cu ce plantam in mintea ta,
cand traiam de pe azi pe maine?

Tii minte cum iti furam pe ascuns priviri?
Le numaram copilareste, pe degete, cu mainile la spate,
sa nu ma deconspiri.

Vreau sa-ti mai eliberezi parul din strasnica stransoare
sa ti-l reversi asupra mea in valuri de candoare.

Vreau sa ma inec in valuri de brunet, saten, roscat si blond,
sa trag pe nas vers alb, in piept, sa uit de forme fara fond!

Dragoste n-are plural

cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar.

E un dar pe care il oferi fara sa vrei ceva in schimb,
il dai pentru ca fara sa-l ceri, il ai.
Nu poti sa stai cu un "te iubesc", nespus,
pentru ca pentru "te iubesc", Soarele nu a murit, El a apus.

'Te iubesc" trebuie tipat!
Sau... pregatit din timp, spus pe un glas fricos si tremurat.
"Te iubesc" trebuie simtit, dat tot, te iubesc nu poate fi-mpartit.
Nu este numar par, asa ca nu mai incercati, nu poate fi divizat in mod egal!

"Te iubesc" e atunci cand nu ai timp de sute de cuvinte,
cand dragostea e tot ce ai, cand nu mai ai nevoie si de minte.

Dragostea, ca tot veni vorba, din nou, de ea,
este o stare maturata, de-ndragosteala, dintre un el si-o ea.

Dragostea n-are plural,
cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar!

21 de grame

Tot vorbim de suflet, dar nu stim cum arata/
nu stim nici forma, gust, nici sex; este baiat sau fata?
Sufletul, ca entitate, ar fi acel cumul de... de toate/
O corola de minuni, adunate si la presa comprimate.

Ma gandesc ca e ceva ce trebuie sa aiba loc in mine/
adica, daca e s-o luam asa, dupa marime,
fizic, imi permit a spune ca sufletul poate fi hranit cu paine.

De dragul poeziei, sa scapam de forma si sa ne gandim c-ar fi... un abur.
Un abur care cand ma-ndragostesc, sare prin piept cu topaieli de cangur?

Hmm... Putin probabil...
Sa fie oare sufletul, pamant? Pamant arabil?
Fertll si roditor, nascator de dor incomensurabil?

Probabil este doar o piatra.
Un bolovan mare si greu, care la ecografie pur si simplu nu se-arata!

Sa fie oare sufletul, culoare?
O culoare fabuloasa care cand e ranita, doare?
O culoare vie, care sa poata lumina,
sa ti se-aprinda-n ochi cand te nasti,
sau cand vezi pe cer cazand o prea batrana stea?

Ce se stie cu exactitate, este ca are greutate.
21 de grame pe care cand murim, le pierdem toate.

Iubito, chiar daca nu ne-am mai vorbit, in mod bizar,
sa stii ca eu sunt bine, ma simt chiar extraordinar!
Azi dimineata, in drum spre piata, mi s-a parut firesc
sa-i dau unui batranel un leu si sa ma cantaresc.

In fiecare zi fac asta, de cand ne-am despartit.
in fiecare zi pierd tot atatea grame. Zilnic am tot murit...
Am mai ramas cu 20, nu pot nici sa mai mor
Da-mi tu un gram, iubito. Vino-mi in ajutor.